22/02/2015
Marilor popoare nu le place sa li se dea lectii, dar au uneori nevoie sa se repuna in discutie. Poporul american nu face exceptie. Poate ca are cam prea mult tendinta sa se considere centrul lumii si astfel sa nu se preocupe de ceea ce gandesc celelalte popoare, de felul in care vad ele lumea. Un anumit numar de evenimente din istoria americana purced fara indoiala din vointa de dominare, din comvingerea ca Providenta le-a incredintat o misiune si ca aceasta misiune trebuie dusa la bun sfarsit. Cotitura in atitudinea americana fata de restul lumii intervine la sfarsitul secolului al XIX-lea. Aici, este fapt constatat, mentalitatea americana, simtul misiunii Americii, imbatata de ideea de “destin manifest” lansata de jurnalistul John L.O’Sulivan in 1850, indeamna Statele Unite sa se afirme in mod agresiv. Dar daca ele sunt aduse aici, este si pentru a lupta contra unei influente europene nu neaparat dezinteresate.
Natiunile europene, trebuie sa reamintim si acest lucru, au facut totul, prin inconsecventele lor, pentru ca Statele Unite sa se amestece in treburile lor.
Cum a aparaut America ?
Spaniolii si portughezii jefuiau continentul american de mai bine de un secol cand englezii au simtit la randul lor nevoia de a traversa oceanul. Problemele domestice, care au facut sa se nasca la multi dorinta de evadare spre un refugiu ideal, nu erau straine de acest lucru. Thomas morus, cancelar al regelui Henric al VIII-lea descrie in Utopia sa ca corhorte de nobili care, ca mustele, se hranesc din munca altora; gentilomii lenesi care, nemultumiti ca nu servesc in nici un fel societatea, ii fac rau atunci cand imprejmuiesc pajistile cu garduri pentru a face din ele pasuni pentru uzul excesiv al turmelor lor, lipsindu-I astfel pe tarani de micul venit produs de culturile altadata libere; bogatii ale caror domenii imense, administrate doar in interesul detinatorilor lor, arunca in saracie si foamete oamenii din popor.
De la origini, colonizarea Americii se face deci intr-un context ideologic bipolar. Este vorba de imbogatire, dar si de preaslavirea operei divine participand la ea. La “foamea lor de pamant”, la conditia lor precara, colonizatorii adauga vointa mistica a unui popor care se pretinde ales: ceea de a construi o societate noua si originala care, in scurt timp , va da lectii restului lumii.
Rupand cu Anglia si cu continentul european, intemeietorii Statelor Unite, declarandu-se “virgini” fata de orice istorie si orice succesiune temporala, se vor continuatorii unei traditii, ai unei limbi, ai unei culturi pe care si le insusesc si inteleg sa le erijeze in referinta absoluta pentru restul lumii. Inzestrata cu o identitate organica, meting-pot (crezuet, tara in care locuiesc oameni de nationalitati diferite) si deci refugiul deschis tuturor, natiunea americana se intemeiaza totusi pe excluderea celor care nu corespund, unei definitii etnice implicite. Atitudinea fata de indieni ajungea ea singura pentru a-i sublinia caracterul intolerant, rasist si totalitar.
Aceasta natiune este alcatuita din WASP (White Anglo-Saxon Protestants) care formeaza o “rasa” specifica , in tiparul careia este bine sa te mulezi pentru a face parte din ea. Sunt exclusi deci, orice ar face, negrii si indienii, doar daca nu-si abandoneaza “indianitatea”, respectiv “negritatea”. La mai multe nivele, America este la urma urmelor, desi neaga cu inversunare, intemeiata pe excludere si rasism.
