11/05/2021
Yuhuuu!
It's me again!
Acelasi spirit rebel, impachetat intr-o postura office, cu tendinta de a exagera cu diplomatia in relatiile cu tertii, dar in acelasi timp cu tendinta de a manifesta prea putina indulgenta pentru cei apropiati.
Stii ca se spune "femeile cu buze subtiri, daca mai sunt si moldovence, sunt ale drq".
Am trait multa vreme sub "umbrela" asta. Si de cate ori ieseam in evidenta mai mult decat trebuia prin argumentele mele si prin manifestarile mele in grupul restrans de "prieteni" dadeam eu sau ei vina pe zicala asta, ca sa o dam la pace si sa ne continuam linistiti drumul fara sa stricam relatia sau atmosfera generala.
Nu a fost singura umbrela din viata mea, insa este prima pe care mi-as fi dorit sa o gestionez mai bine, si sa nu ma abat asa de usor de la niste "standarde" pe care sufletul meu le cerea. Insa sufletul meu suferea atunci mai tare din lipsa de conectare decat din lipsa de recunoastere a autoritatii, si asa ajungeam sa accept noua postura, de dragul integrarii in grup.
Cred ca si tu ai o eticheta pe care ti-ai pus-o singur, sau pe care ti-au pus-o altii, si cu greu ai dat-o jos, sau inca o mai afisezi la nevoie.
Nu e usor sa te intorci la sursa si sa vezi ce putea fi facut mai bine, si cat de mult ar fi influentat viata ta daca luai niste decizii mai hotarate, fara sa incluzi asa de mult compromisul de orice natura in viata ta.
Si compromisul poate lua forme diverse. Nu e musai sa deschizi gura ca mine, sa faci observatia si totusi sa tii cu echipa din care faci parte. Compromisul poate sa fie mut. Cand te faci ca tu nu esti afectat si pui intr-un c**t din sufletul tau frustrari si neimpliniri nespuse, care explodeaza la un moment dat, fara ca cei din jur sa anticipeze in vreun fel.
Cum sa facem sa fim mai blanzi cu noi, inainte sa gresim constient si sa purtam vina in noi toata viata?
Cum sa facem sa cerem ajutor la momentul potrivit, fara sa ne comparam cu altii? Pentru ca am fost invatati ca sunt altii mai amarati ca noi, si din cauza asta ar trebui sa fim multumiti cu ce avem.
Cum sa facem sa scapam de obiceiul etichetarii oamenilor, care a devenit atat de nociv?
Hai sa fim putin mai atenti si la noi, si la generatia care urmeaza, si sa facem un efort suplimentar prin care sa indepartam limitarile alea vechi pe care toti le scoatem la iveala la tensiune sau la nervi.
Hai sa inlocuim cuvinte care dor, cu cuvinte reale care trebuiesc spuse la momentul potrivit, ajutate de gesturile potrivite si de actiunile congruente, prin care constientizam greseala si incercam sa o indreptam.
Hai sa ne facem obiceiuri noi prin care sa incurajam mai mult, atunci cand trebuie si pe corecte.
Hai sa punem o pauza in viata noastra si sa perpetuam impactul unei dezamagiri pe urmatorii 5-10 ani.
De exemplu: daca azi ai etichetat pe cineva ca "nepasator" sau ca "puturos" sau ca "imprastiat" sau ca "tocilar", voluntar sau involuntar a fost constructiv? Sau este doar un consum inutil de energie, care o sa duca mereu la acelasi rezultat nul sau negativ?
Sau poti sa faci de azi un obicei si chiar daca ai scapat "porumbelul", data viitoare o sa incerci mai mult, daca viitoare o sa folosesti cuvinte adecvate in loc de mistouri. Data viitoare nu o sa te mai simti vinovat ca ai etichetat pe cineva, ci o sa te simti responsabil si o sa actionezi cu responsabilitate, o sa iti ceri scuze, o sa descrii motivul pentru care ai avut tendinta sa pui etichete, si o sa iti asiguri interlocutorul ca exista un drum nou mai pozitiv, pe care ti-ai propus sa pasesti, si o sa faci eforturi in acest sens, dar iti trebuie timp, intelegere si observatii constructive ca feedback.
Iti doresc cat mai multe constientizari constructive.
Tine un jurnal ascuns pentru genul acesta de amintiri pe care nu vrei sa le recitesti vreodata, dar care nu se vor vindeca decat daca le pui pe foaie si le reformulezi.
Cand esti pregatit, aduti aminte si efectueaza acest exercitiu. Reformuleaza mistouri sau etichete standard folosind cuvinte care sa conduca spre rezultat, nu doar spre consum de energie.
Am salvat in telefon aceasta provocare de pe pagina Uraniei Cremene, de acum mai bine de 1 an, dar nu am inteles-o la acel moment.
A trebuit sa o tot ascult in emisiunile ei de la radio, tv sau din webinarii ca sa imi faca click-ul.
Te rog printeaza pagina asta si studiaz-o cand esti pregatit mai intai pe copilul din tine.
Tu esti un suflet special si meriti tot ce e mai bun, meriti apreciere, meriti sprijin atunci cand gresesti, meriti sa fii tu bland cu tine si sa iti dai voie sa te iubesti pe tine mai intai.
Te imbratisez din 2 motive: unul altruist si unul egoist. Te-ai prins?😉🤗
