23/04/2026
SFÂNTUL GHEORGHE (SÂNJORZU)- La mulți ani sărbătoritilor!
Cea mai importantă sărbătoare creştină din cursul lunii aprilie, Sfântul Gheorghe fiind considerat purtătorul de biruinţă pentru martiriul din timpul persecuţiei împăratului Diocleţian, din anul 303.
În calendarul popular, Sf. Gheorghe era considerat sfântul cel mai mare peste câmpuri, păzitorul ţarinilor şi al vitelor, mai mare peste grădini şi livezi, el aduce verdeaţa, până la el nu se satură vitele cu iarbă. Era aşteptat cu drag de oameni fiindcă se credea că el descuie cerul pe care l-a închis Sf. Dumitru, bate codrii cu bici de foc ca să înfrunzească, vine cu mana câmpului şi aduce căldura. Deoarece Sf. Gheorghe venea cu toate îmbelşugările primăverii şi cu carul cu fân verde şi satură toate vitele, 23 aprilie era data la care începea păşunatul animalelor în toate localităţile.
Sf. Gheorghe era apreciat de popor şi pentru că e unul din cei care a făcut minunile cele mai mari. El a înviat boul unui plugar sărac care nu mai avea ce înjuga şi a omorât balaurul sau scorpia slobozind apa. Slobozirea apei prin omorârea scorpiei cu nouă capete sau a balaurului care oprea apele este minunea Sf. Gheorghe cel mai des menţionată.
În ziua de Sf. Gheorghe, oamenii se trezeau mai de dimineaţă ca să nu se lipească relele şi farmecele de ei, ca să aibă o viaţă mai lungă şi să fie mai sănătoşi. De asemenea, pentru a fi iuţi tot anul, vioi şi harnici peste an, în această zi tinerii se udau şi se urzicau unii pe alții. Se credea că roua de Sf. Gheorghe are proprietăţi miraculoase, ea apărând oamenii de diverse boli. În dimineaţa acestei zile, oamenii se rostogoleau goi pe iarbă şi semănături, crezând că peste an vor fi apăraţi de boala reumatismului, iar cei bolnavi se vor tămădui de diferite boli. Tot în dimineaţa acestei zilei, înainte de a merge la biserică, femeile şi fetele semănau busuiocul la loc curat, căci se credea că busuiocul e „sudoarea Maicii Domnului”.
În toate localităţile, de Sânjorz exista obiceiul de a se înverzi gospodăria şi casele, deoarece în credinţele populare, ramurile verzi puse în această zi aveau proprietăţi miraculoase pentru prosperitatea gospodăriei şi a oamenilor. Obiceiul înverzirii avea la bază credinţa potrivit căreia Sf. Gheorghe este cel care aduce verdeaţa şi primăvara, fiind cel mai mare peste câmpuri.
(Surse text: Ioan Toşa, Simona Munteanu - Calendarul Ţăranului Român de la Sf. Sec. al XIX-lea, edit. Mediamira, 2003; Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești, Humanitas, 1998; foto: icoană pe sticlă „Sf. Gheorghe” (dim.: 43,5 x 54 cm, nr. inventar: 8587), centru iconografic Scheii Brașovului, sfârșitul sec. XIX, arhiva MET.
