22/07/2022
Foarte frumos scris🥰
Cred că poți lipsi oricând din viața copilului tău.
Însă nu acum.
Nu când își silabisește numele, întinzându-se după o îmbrățișare, pe vârfuri.
Nu când își bea laptele, iar somnul trebuie vegheat.
Nu când e nevoie de comprese și siropuri.
Nu când hainele așteaptă să le adulmece cineva mirosul.
Nu când e nevoie de dulcele gătit cu sufletul, la căldura inimii.
Nu când e nevoie de mâna întinsă în plimbarea spre grădiniță sau spre alte meleaguri necunoscute.
Nu când plânge mai tare, căutând alinarea brațelor tale.
Și nu când râde mai mult.
Pentru că tocmai atunci, el crește...
Și crește cu amintirea că ai fost acolo.
Pauza de la anii tăi nu înseamnă nimic. În schimb, pentru primii lui ani, înseamnă totul. Pentru că viața chiar poate merge înainte, însă nu se va mai întoarce niciodată de dragul vremurilor în care copilul îți era mic, foarte mic, atât de mic, încât credeai că nu va mai crește...Și asta pentru că nu ți-a spus nimeni cm să deosebești momentele obișnuite de cele cu adevărat importante.
Sunt acele momente-cheie pe care oricât le-ai dori înapoi, știi că se trăiesc o singură dată. Apoi, pe multe dintre ele, le vei putea trăi de alte câteva ori...la infinit.
