27/04/2026
D**a 7 ani de zile, am primit mesaj de la ea.
“Sunt Irina, am luat de la tine o geaca pictata cu maci. Acum 7 ani.
“Woow! O mai ai? 🥹”
“Da, si arata bine. Cum as putea sa o arunc? Am avut grija de ea.
D**a ce am luat-o, am aflat ca urma sa avem o fetita. Si mi-ar placea sa-i faci si ei una.”
“🫠🫠❤️”
Initial nu am recunoscut-o d**a nume:Irina Ruxandra Placianu. Cand mi-a zis de geaca pictata cu maci, mi-am amintit instant unde ne vazuseram atunci, in 2019. La metrou la Victoriei. O si rugasem sa-i fac o poza cu geaca pe ea, sa o am pentru postarile Claude's Wonders. Am si acum poza in telefon.
Am multe poze inca in telefon, cu tot ce pictam atunci, zi de zi. Nu sunt uitate pe vreun drive pe undeva. Unii ar putea zice ca asta inseamna sa tii cu dintii de trecut. Dar pentru mine inseamna sa am la purtator, cu mine mereu, remindere despre cine sunt. Si dovezi ca tot ce facem vreodata are impact.
Ca dovada, mesajul Irinei de astazi. Si faptul ca ma mai stie. Faptul ca geaca ei inca arata atat de bine. Faptul ca acum exista o punte catre generatia urmatoare, intr-o poveste atat de personala si plina de suflet.
Faptul ca imi doream sa creez ceva care sa reziste in timp. Mai ales in conditiile in care obiectia atunci era ca “nu rezista la spalat”.
Am avut incredere deplina. Si a fost necesar sa o transmit mai departe si celorlalti. Iar pe atunci, Claude’s Wonders avea doar unu-doi anisori de joaca.
M-a intrebat cineva recent ce inseamna succesul pentru mine. Cu acest mesaj al Irinei, astazi tocmai am descoperit o nuanta noua a succesului, atat de frumoasa si neasteptata. Ma simt plina. Im-plinita.
Si desi n-am mai pictat de ceva timp, intreaga poveste m-a induiosat si am zis da.
Da, voi picta o geaca cu fetele din Kpop Demon Hunters. In ultima perioada, am facut ilustratii de carte pe tableta. Cred, totusi, ca pictatul e ca mersul pe bicicleta.
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
🌺
Va multumesc tuturor ca ati facut si faceti parte din povestea Claude’s Wonders!
