25/04/2026
Viața nu este despre “merge și așa”
Multă vreme am umblat prin casă îmbrăcată într-un maiou lăbărțat și pantaloni, extrem de comozi și moi, dar al căror aspect stârnea un adevărat fior de panică în rândul tuturor celor care îmi treceau pragul.
La un moment dat însă, m-am oprit și m-am întrebat:
„Până când așa? Când va fi, în sfârșit, frumos?”
Și mi-am comandat haine de casă rafinate, scumpe, care s-au dovedit a fi la fel de confortabile, dar a căror eleganță îmi încânta privirea — și nu doar pe a mea, ci și pe a celor care mă vizitau.
Multă vreme mi-am băut cafeaua dintr-o cană banală, cenușie, una dintre multele uitate în dulapul meu. „Ce importanță are?” — mă gândeam de fiecare dată când o apucam, turnând în ea apă clocotită peste o pulbere închisă la culoare.
Dar, la un moment dat, mi-am dorit cu ardoare o cană frumoasă, luminoasă, decorată cu flori și de o anumită mărime. Am deschis internetul și am comandat-o, fără să mă zgârcesc, savurând pe deplin procesul.
Cafeaua pe care o foloseam nu avusese, mult timp, nicio valoare aparte. „Ce contează ce beau?” — îmi spuneam. „Fie că e ieftină sau scumpă, nu sunt o cunoscătoare — îmi este bine oricum.”
Dar într-o zi m-am întrebat: poate totuși există o diferență? Poate merită să încerc? Și am încercat. Intrând într-un supermarket, am cumpărat o cafea italiană, destul de costisitoare, care răspândea o aromă incredibil de intensă din noua mea cană albă, împodobită cu flori.
Multă vreme am trăit alături de un bărbat care, ca să spun delicat, nu mă aprecia prea mult. Își dedica mai mult timpul prietenilor, uita să mă felicite de ziua mea, nu-mi dăruia niciodată flori și, adesea, mă numea „proastă”.
Se enerva când plângeam, nu îmi oferea sprijin financiar și repeta frecvent că nimeni nu ar avea nevoie de mine așa cm sunt. Iar eu credeam și înduram.
Dar disconfortul meu a devenit, în cele din urmă, atât de copleșitor, încât m-am întrebat: poate că totul este greșit? Poate nu procedez corect acceptând aceste lucruri? Poate ar trebui să încerc altfel — așa cm am făcut cu cana frumoasă, cu pijamaua și cu cafeaua?
Și am încercat.
Și știți ceva? Am reușit!
Totul s-a dovedit a fi simplu — și, mai presus de toate, eliberator.
Mult mai plăcut decât să tragi după tine o relație absurdă, convingându-te că „așa trebuie”, să bei o cafea detestabilă repetând „ce mai contează!”,
să scoți din dulap vase lipsite de frumusețe fără să simți nicio bucurie,
să porți haine oarecare, persuadându-te că „merge și așa”.
Merge...
Dar viața nu este despre „merge și așa”…
Autor: Vasilisa Savițkaia