14/06/2026
Portul din zona Branului
„Portul popular din zona Branului este un port de munte, cu elemente pastorale specifice regiunii. Deși a suferit de-a lungul timpului anumite influențe, acest port și-a menținut sute de ani specificul unitar. El are trăsături caracteristice ale costumului de bază popular românesc, din zonele de munte sau din imediata lor apropiere.
De-a lungul timpului, în condițiile dezvoltării meșteșugurilor și a industriei țărănești, a folosirii materialelor noi și a coloranților, a conviețuirii cu alte naționalități precum și în virtutea relațiilor cu diferite zone vecine, portul popular din zona Branului a căpătat elementele sale specifice ce-l fac recognoscibil.
Costumul vechi femeiesc s-a menținut, ca structură, din epoca feudalismului până în zilele noastre. Era compus din ștergar purtat peste căița care acoperă capul, iar tinerele căsătorite și fete poartă pălărie. Ia cu croieli deosebite, poalele fixate în talie cu brâul roșu, iar peste acestea fota închisă cu brăcii. Peste ie, femeile tinere foloseau tunica, iar cele vârstnice ”lăibărica” de zeghi. Iile erau, fie cu mânecile lungi (2,5 m) formă unică împrumutată din zona Vrancei, fie cu mâneci cu ”obânzica” întoarsă, iar fota croită din țesătură lungă (5 coți) și lată de 75 cm, cusută cu crețuri în spate, cu două capete bogat ornamentate numite ”pulpene”, petrecute în față una peste alta.
La ii se schimbă cu timpul forma mânecilor (pumnașii sunt mai lați), ornamentația se amplifică, iar motivele sunt brodate cu lânică. Se mai brodează și cu arnici, paiete și mărgele. ”Lăibărica” de catifea ”carachioi” purtată de tinere peste ie, este brodată cu fir de aur și mărgele, iar bătrânele continuă să poarte pieptarul și cojocelul. Fota suportă și ea anumite schimbări prin scurtarea lungimii și se strâmtează în special la Șirnea și Fundata, pe când în celelalte comune se păstrează fota largă. (...)”
Sursa și sursa foto: „Cusăturile și broderiile costumului popular din România”, Ecaterina D. Tomida, https://www.facebook.com/etnobrasov
