02/06/2023
Un profesor pasionat.
Ce vedeți aici în poză e un profesor pe masă. Ton pe masă, mai precis. :)
Tocmai a făcut 70 de ani. Teoretic, e la pensie.
Practic, e pe masă. Asta când nu e întins pe mochetă, încercând să ne explice verbul "a se târî" fără să ni-l traducă.
E motivul pentru care am reușit într-un an și un pic să ajung de la zero la nivel mediu avansat într-o limbă care numai drăguță nu e (neerlandeza).
Înainte să-l cunosc pe el, când vorbea un olandez mi se părea că aud o criză de tuse asmatică a unui german care vorbește beat engleză.
Dar când l-am auzit pe el vorbind, rar, clar, cu atâta drag pentru limba lui, gata, pe loc m-am îndrăgostit! Acum ascult cu așa mare drag crizele de tuse, zâmbesc și-mi par mai melodioase decât șansonetele lui Joe Dassin. Îmi fac temele cu spor, lucrez suplimentar, citesc în limba gâjâielilor nordice, ba tolerez chiar și muzica lor dubioasă, doar ca să ascult versurile.
Totul datorită acestui om. Un profesor care-și iubește meseria. Vorbește și poloneză, spaniolă, franceză și engleză, are câte-o zi dedicată fiecărei limbi (în ziua cu pricina citește presa locală din țara respectivă, ascultă radio, vorbește la telefon cu prietenii nativi în limba aceea, gătește și mănâncă rețete tipice din zona aceea, citește literatură în limba zilei). Este extrem de curios, activ, merge cu bicicleta zilnic peste 10 km, iese la plimbare prin dune, merge la piață, vine la serviciu, are răbdare cu noi, ne face să râdem, să vrem să-l înțelegem, să vrem să-i povestim noi. Într-o zi și-a urcat bicicleta în clasă (la etajul 3), ca să ne învețe părțile componente (era și o poză în manual, dar n-a fost destul de bună pentru el!). Ne aduce mâncăruri tipic olandeze făcute de el, viniluri pe care le ascultăm împreună și plante culese din parc.
Și merge! A ajutat un grup de adulți să vorbească o limbă nouă! Unii dintre colegii mei sunt aici de 6-8-10 ani și abia acum, cu el, au reușit să învețe limba!
Atât de important e un profesor! Atât de important e ca profesorul să fie pasionat de munca lui! Să-și iubească materia și elevii, iar ei îl vor iubi nemăsurat!
Am vrut să scriu asta aici apropo de 1 iunie și apropo de greva profesorilor din România. Profesorii merită mai mult, la fel cm și copiii merită mai mult. Școli sigure și curate, toalete sigure, cu apă curentă, o programă adaptată vremurilor, salarii decente, mai puțină birocrație și mai multă creativitate, mai multe dezbateri și mai puțină toceală pentru toată lumea. Mai mult joc, mai multă nebunie, mai multă răbdare, mai mult chef! (valabil și pentru părinți, desigur)
Sper ca greva asta să aducă în sfârșit o schimbare în bine în școala din România! O merităm, avem nevoie de ea ca de aer!
Doei doei! (adică pa, v-am pupat)
