"Familia mea... Eram o mică grupare de personalităţi călătorind prin viaţă, împărţind boli şi pastă de dinţi, poftind unul la desertul celuilalt, ascunzându-ne şamponul, împrumutând bani, încuindu-ne unul pe celălalt afară din camere, producând suferinţă şi în acelaşi moment sărutând să treacă, iubind, râzând, apărându-ne şi încercând să descoperim firul comun care ne leagă împreună." Am fost învă
ţaţi că, dacă vrem să reuşim în viaţă, trebuie să ajungem cât mai sus, să avem funcţii cât mai importante, să obţinem cât mai multe titluri, să câştigăm cât mai multe concursuri, să fim apreciaţi şi lăudaţi. Să ne ajungem, într-un cuvânt. În România de azi, nimic nu e de mai mare actualitate. Trebuie să fim “tari”, în orice mod posibil. Şi pe parcursul acestei deveniri, am uitat tot ce era mai important. Am uitat să trăim, am uitat să ne simţim bine, să vedem lumea din jur frumos, am uitat de joacă, am uitat de artă, de dans, de teatru, de cărţi şi muzică. Probabil de asta iubim copiii atât de mult, pentru că ei ne ajută să redescoperim joaca în tot ceea ce facem, pentru că ei nu se joacă niciodată într-un anumit scop. Timpul are răbdare cu ei, astfel, joaca devine singurul scop al jocului. De fapt, în jurul acestui concept s-a format şi Magazinul Prichindel. Încercăm aşadar – prin modul în care Magazinul Prichindel este gândit şi structurat - să oferim mai mult timp alături de copii. Având posibilitatea să "salvaţi" timpul pe care l-aţi fi petrecut altfel colindând prin magazine. În pachet este inclusă şi logistica – informaţii despre learning, leisure, sport, sănătate sau psihologia copilului – o mulţime de date referitoare la parenting, toate acestea pentru a ne face să înţelegem cât de important este să ne creştem copiii într-un mediu liber. Pentru că, „...deşi sunt din noi, nu sunt ai noştri. Putem să le dăm dragostea, nu însă şi gândurile noastre, fiindcă ei au gândurile lor. Le putem găzdui trupul dar nu şi sufletul, fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care noi nu o putem vizita nici chiar în vis. Putem năzui să fim ca ei, dar să nu căutam să‑i facem asemenea nouă, pentru că viaţa nu merge înapoi, nici nu zăboveşte în ziua de ieri.”
